E dimineata devreme si e al naibii de frig, abia se crapa de ziua. Totul e albastru-fumuriu, manjit de umbra noptii si pustiu. Doar ea e indeajuns de nebuna sa se trezeasca la 5 pentru o plimbare. Isi strange pumnii tremuranzi si ii infige in buzunarele-i goale. O ia pe straduta ei cea de toate zilele, printre aceleasi blocuri jalnice si printre aceleasi masini sufocate de zapada, parcate pe o treime din trotuar.Bine a zis cine a zis ca masinile o sa ia locul oamenilor intr-o zi!
Sub fiecare pas pamantul pare sa i se sfarme sub picioare, atat e de inghetat totul. Abia daca isi mai simte degetele mainii drepte, scoate din buzunar o manusa albastra de catifea in care si le indeasa schitand parca un zambet, inghetat ce-i drept. Strange din dinti si cuibarindu-si capul intre umeri inaineaza incet, paseste cu grija...totul miroase a oras, a masini, a oameni. Parca e ceata, si totusi nu-i.
Dansa pare sa caute ceva cu ochii, se apropie de o banca, se uita in jurul ei, in zapada...zareste un barbat ceva mai departe, acesta se apropie...nu credeam sa se opreasca. Ea il priveste intrigata, putin surprinsa. El o intreaba calm: "Domnisoara, cauti asta?..." si ii intinde binevoitor o manusa albastra de catifea. Ea surade cald, scoate mainile din buzunar si ii arata mana dreapta pe care avea cealalta manusa: "Da, asta caut". Ambii se privesc de parca s-ar cunoaste. Se indreapta in susul strazii impreuna spargand tacerea diminetii cu hohotele lor de ras, naive.
Deci nu se plimba...isi cauta manusa, sau poate mai mult decat atat!
