Zilele trecute...multa zapada, un frig de-ti ingheata genele, niste oameni, o statie si un autobuz. Ma urc, nu e multa lume. Ma asez pe un scaun, langa geam, si astept cuminte sa pornim (de fapt astept sa se inchida usile pentru ca in curand nu o sa imi mai simt deloc picioarele). Pornim, privesc visatoare prin geamul prafuit. O statie, alta statie...multa lume urca, putini coboara, eu raman la fel de visatoare. E inghesuiala dar eu stau comod pe scaunul meu, e acceptabil de cald. Ma dezlipesc putin de geam si ma uit in jur (cata lume, cate voci!) un betiv fericit mai indruga ceva filozofie de viata, niste pusti vorbesc despre ultima versiune a nu stiu carui joc, doua bunicute discuta despre banii de asociatie si vecini, un grupusor de batranei il "lauda" pe Basescu, o tipa vorbeste la telefon si gesticuleaza nervos, cativa tineri rad inabusit pe scaunele din spatele meu (probabil de betivul filozof, care sincer imi pare mai destept decat ei cumulati). Sunt multi, prea multi ca sa-i cercetez pe toti. Oare ce face fiecare cand coboara in statia lui, incotro merge, ce fel de om e, cum si ce gandeste, stiu doar ca momentan fac parte din viata mea si vice-versa. Nu stiu daca sunt in asentimentul meu, cui ii arde sa sa gandeasca la asa ceva, fiecare are problemele lui si statia la care sa coboare...numai eu am ajuns la capat de linie si imi dau seama ca am gresit autobuzul.
Aceleasi zile trecute...si mai multa zapada, si mai frig, alti oameni si un autobuz luat de la capat...de linie
