Cocos

Când m-am trezit ningea
Cu fulgi de cocos,
Tu stãteai cu ochii îngheţaţi,
Lipiţi de termopan
In timp ce te înecai
Cu un rânjet subtil de satisfacţie.
“Ai fãcut ceai?
Te-am întrebat, fireşte, retoric
Din moment ce bucataria era mai mult sauna
Si duhnea a ibric ars şi flori de tei.
N-ai zis nimic,
Insã ai inceput sa tragi perdeaua,
Cu atâta vervã
Cã te-ai putea angaja, la teatru.
Sã tragi cortina.
Din douã mişcãri prompte
Ai deschis Cutia Pandorei,
Pardon! Fereastra…
Şi în timp ce intindeai palma dupã fulgii de cocos
Asemeni unui cerşetor dupa mãrunţiş
Nu puteam sã nu mã întreb:
Dacã ar ninge cu mine, ai deschide-o?

Catifea albastra

E dimineata devreme si e al naibii de frig, abia se crapa de ziua. Totul e albastru-fumuriu, manjit de umbra noptii si pustiu. Doar ea e indeajuns de nebuna sa se trezeasca la 5 pentru o plimbare. Isi strange pumnii tremuranzi si ii infige in buzunarele-i goale. O ia pe straduta ei cea de toate zilele, printre aceleasi blocuri jalnice si printre aceleasi masini sufocate de zapada, parcate pe o treime din trotuar.Bine a zis cine a zis ca masinile o sa ia locul oamenilor intr-o zi!
Sub fiecare pas pamantul pare sa i se sfarme sub picioare, atat e de inghetat totul. Abia daca isi mai simte degetele mainii drepte, scoate din buzunar o manusa albastra de catifea in care si le indeasa schitand parca un zambet, inghetat ce-i drept. Strange din dinti si cuibarindu-si capul intre umeri inaineaza incet, paseste cu grija...totul miroase a oras, a masini, a oameni. Parca e ceata, si totusi nu-i.
Dansa pare sa caute ceva cu ochii, se apropie de o banca, se uita in jurul ei, in zapada...zareste un barbat ceva mai departe, acesta se apropie...nu credeam sa se opreasca. Ea il priveste intrigata, putin surprinsa. El o intreaba calm: "Domnisoara, cauti asta?..." si ii intinde binevoitor o manusa albastra de catifea. Ea surade cald, scoate mainile din buzunar si ii arata mana dreapta pe care avea cealalta manusa: "Da, asta caut". Ambii se privesc de parca s-ar cunoaste. Se indreapta in susul strazii impreuna spargand tacerea diminetii cu hohotele lor de ras, naive.
Deci nu se plimba...isi cauta manusa, sau poate mai mult decat atat!

Zilele trecute

Zilele trecute...multa zapada, un frig de-ti ingheata genele, niste oameni, o statie si un autobuz. Ma urc, nu e multa lume. Ma asez pe un scaun, langa geam, si astept cuminte sa pornim (de fapt astept sa se inchida usile pentru ca in curand nu o sa imi mai simt deloc picioarele). Pornim, privesc visatoare prin geamul prafuit. O statie, alta statie...multa lume urca, putini coboara, eu raman la fel de visatoare. E inghesuiala dar eu stau comod pe scaunul meu, e acceptabil de cald. Ma dezlipesc putin de geam si ma uit in jur (cata lume, cate voci!) un betiv fericit mai indruga ceva filozofie de viata, niste pusti vorbesc despre ultima versiune a nu stiu carui joc, doua bunicute discuta despre banii de asociatie si vecini, un grupusor de batranei il "lauda" pe Basescu, o tipa vorbeste la telefon si gesticuleaza nervos, cativa tineri rad inabusit pe scaunele din spatele meu (probabil de betivul filozof, care sincer imi pare mai destept decat ei cumulati). Sunt multi, prea multi ca sa-i cercetez pe toti. Oare ce face fiecare cand coboara in statia lui, incotro merge, ce fel de om e, cum si ce gandeste, stiu doar ca momentan fac parte din viata mea si vice-versa. Nu stiu daca sunt in asentimentul meu, cui ii arde sa sa gandeasca la asa ceva, fiecare are problemele lui si statia la care sa coboare...numai eu am ajuns la capat de linie si imi dau seama ca am gresit autobuzul.

Aceleasi zile trecute...si mai multa zapada, si mai frig, alti oameni si un autobuz luat de la capat...de linie